E unul care, n mâna-i, ține toate –
din palmi, ca prundul, să i se prefire.
Frumoase, -ntre regine, peste fire,
pe unele, în marmuri, ca-n omături,
le dăltuie și-mbracă-n foșnet dulce;
pe regii, tot din marmură, alături
de ele, mai apoi, având să-i culce.
E unul care, n mâna-i, ține toate –
strâmb sună, unele, -n auzul tău.
Nu-i un străin, căci îl avem în sânge, -n
cel ce ni-i viața-n clocot și se frânge-n
tăcere.. Eu nu cred că e prea crâncen,
cu toate că-l vorbesc destui de rău.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre destin și despre o forță superioară care ne modelează viețile. Sugerează că această forță, deși uneori percepută ca aspră, este o parte intrinsecă a existenței noastre.