Versuri corectate și adnotate
Un steag, iubito, am zărit,Un steag de gloanțe ciuruit,Și petele-i de sânge-n soareSe răsfățau triumfătoare.Ca steagul ăsta zdrențuit,De dor mi-e sufletul rănit;Dar el în soare nu-și aratăCe largă-i rana sângerată,Ci-n umbră, singur, în tăcere,Așteaptă, suferă și piere.
E unul care, n mâna-i, ține toate –din palmi, ca prundul, să i se prefire.Frumoase, -ntre regine, peste fire,pe unele, în marmuri, ca-n omături,le dăltuie și-mbracă-n foșnet dulce;pe regii, tot din marmură, alăturide ele, mai apoi, având să-i culce.E unul care, n mâna-i, ține toate –strâmb sună, unele, -n auzul tău.Nu-i un străin, căci îl … Citește mai mult
Doamne, tu te ții de glume?Nu ne vezi mizeria?Pentru ce-ai lăsat pe lumeGeruri ca-n Siberia?. Nu mai este mămăligă,Vremile-s teribile.Astăzi toată lumea strigă:„N-avem combustibile! „. Nu e chip de dimineațăSă mai bați trotuareleCă-ntr-o clipă îți îngheațăNasul și picioarele. Astă-noapte mi se pareGazda mea, Emilia,S-a-ncălzit la lumânareCu toată familia!. Casele sunt dezolate:Sobele și vetreleStau cu gurile … Citește mai mult
Strofe de-a lungul anilor.Când prin oraș calci lin pe străzi,sămânța ulmilor, și-n mersîn adevăruri limpezi crezi –mai e nevoie de vreun vers? Când mușchiul de pădure multne-alină-n vară verde dorși glasul picurat ți-ascult –mai e nevoie de-un izvor? Când în bătaia vântuluimlădie umbli pe colnic,pe-ntinderea pământuluimai e nevoie de vreun spic? Când între lipsă și … Citește mai mult
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină,și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei.Întunerec.. Întunerec.. Întunerec!..Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești onoapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric..Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețeacu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când nimicul șicu totul făceau una..Ca … Citește mai mult