Mă cheamă dar în clipa ta de mâine,
vrăjmașă ție ne-mpăcat;
Mă roagă tainic, cu priviri de câine,
din nou apoi înstrăinat.
Ce nu s-a dăruit, îți aparține,
cuprins îți pare în sfârșit.
Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine,
când semn aștepți de bun sosit..
Spre reazăm temători vom năzui,
prea tineri pentru vechea seamă,
prea vârstnici pentru ce n-a fost.
Noi, preț dăm cui îl vom slăvi,
suntem, ah, creangă și aramă
și rod, primejdii, mreji cu dulce rost.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor și incertitudinea sentimentelor. Vorbește despre atracție și respingere, despre căutarea unui punct de sprijin într-o lume în continuă schimbare și despre valoarea pe care o acordăm celor pe care îi admirăm.