Ca unul ce-a descins din mări şi zări,
aşa mă simt cu înrădăcinaţii;
ei au pe masă zile fără graţii,
când eu îmi aflu har în depărtări.
Eu lumea singulară o aleg,
ca luna, unde nu-i locuitor;
ei nici un sentiment nu lasă-ntreg,
şi locuită-i toată vorba lor.
Iar cele ce-am adus a le-arăta,
le par extravagante, anormale:
ieri peste mări superbe animale,
azi umilite, nici n-ar respira.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de alienare și inadaptare al unui individ care se simte diferit de ceilalți, preferând singurătatea și depărtarea de o lume pe care o percepe ca fiind lipsită de profunzime și frumusețe. El se simte un solitar, un inadaptat într-o lume care nu-i înțelege viziunea și valorile.