Priveliște ca-n palmă și-un clopot care sună:
o seară ce aduce-o descătușare pură;
iar asta pregătește ora bună
când se apropie-o-nouă și gingașă figură…
Ne iată-n cumpănă între un spațiu plan
și fleșa catedralei: o suliță cu zimți, –
între-o prea vagă lume, pentru-a putea să-l simți
pre înger, și-alta, densă, ce-i taie din elan.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment contemplativ, o priveliște care aduce cu sine un sentiment de eliberare și o apropiere de spiritualitate. Se conturează o balanță între lumea materială și cea spirituală, între concret și abstract.