Zei pe lângă-alei și pe terase,
niciodată zei crezuți deplin,
care-mbătrânesc în șiruri trase
drept, cel mult Diane blând atrase
când regeasca vânătoare-n plin.
Ca un vânt zori risipind, grăbită
și grăbind, pornea într-o clipită – ;
zâmbitor priviți cel mult, nicicând.
Totuși zei rugați. Pseudonime
elegante, printre care-arzând
te-ascundeai în înfloriri sublime, –
zei blând aplecați, în întregime
c-un surâs întorși, din când în când.
să ofere ca și altădată,
când ținuta lor prea rece toată
o rețin grădinile-nflorite;
când de umbrele dintâi tresar
și promisiuni fac iar și iar,
vagi cu toate și nemărginite.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă melancolică, populată de figuri divine ambigue, ascunse în natură. Sugerează promisiuni vagi și iluzorii, oferite într-un cadru idilic, dar rece.