Rainer Maria Rilke – Parcurile II
Prins de-alei, de-o parteși de alta, blând,urmărind vreun semn, departeiar și iar ducând.Într-un grup pătrunzi deodată,unde un umbros bazinpatru bănci de piatră-arată,ce-mprejur se țin.Într-un timp desprins agale,care-și face singur drum.Și pe ude piedestale,unde nu-i nimic acum.Din adânc, de așteptare,un suspin tu scoți târziu;când pe-obscure margini parestropul argintiu.Printre-ai săi să te confunde,și-ți vorbește-așa mereu.Tu te simți … Citește mai mult