Grație gândului inimii ei,
între ea și oglindă apare
un spațiu ce pare
că poate fi dus unde vrei,
aparținându-ți aproape.
Acest du-te-vino, între ape
părelnice și, înmulțită cu-o mie,
fața ei vie,
închide-i figura
ca-ntr-o aeriană colivie.
Poate că-ntr-însa auzi cântând pura
strălimpezime a ei, –
putând, astfel, să-i iei
libertății riscante măsura.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre o persoană și imaginea sa reflectată în oglindă. Sugerează o luptă interioară între aparențe și esență, limitări și dorința de libertate.