Trecătoarea de vară.
O vezi venind pe drum înceată, fericită,
cea care se plimbă, pizmuită?
La întoarcere ar trebui să fie salutată
de frumoși domni de altădată.
Sub a ei umbrelă, cu grație pasivă,
ea folosește-o tandră-alternativă;
pierzându-se o clipă-n lumina ce orbește
se-adună însăși umbrei din care strălucește.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine melancolică a unei trecătoare de vară, surprinzând frumusețea efemeră și nostalgia vremurilor trecute. Reflectă asupra grației și a dualității dintre lumină și umbră, sugerând o contemplare asupra trecerii timpului și a amintirilor.