Precum un călător pe mări departe,
sunt printre cei care-s mereu acasă;
zilele pline stau la ei pe masă,
dar mie, zările de chipuri mi-s bogate.
O lume atinge chipul meu atent,
la fel ca luna poate, părăsită,
ei nu lasă stingher un sentiment
şi orice vorbă le e locuită.
Lucruri, ce le-am adus din depărtare,
pe lângă ale lor îmi par ciudate:
ele sunt animale în ţara lor cea mare,
aici îşi ţin suflarea, ruşinate.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și înstrăinare al unui individ care se simte diferit de cei din jur. El se simte ca un călător într-o lume în care nu se integrează, iar lucrurile pe care le aduce cu el par ciudate și nepotrivite.