Versuri corectate și adnotate
Însingurat în larma lumii,Sub cer străin creşteam încet,Călind în focul pasiuniiMândria de a fi poet.Şi iată caznele-mi zburarăPrieteni veseli câştigând,Dar eu, pierzând scânteia rară,Mă plictisisem de curând.Aceeaşi veche suferinţăPătrunse-n pieptu-mi refăcutŞi umbre noi de necredinţăÎmi latră sufletu-mi durut.Pân-azi mă cearcă amintirea,Dar nu mai aflu nicăieriNici foc, nici poftă de mărire,Nici lacrimi, milă, nici dureri.
O știe-acum tot satul.O cântă-mpletitorul,Îi pune vârfbărbierul,o spune vizitiul.Văcarul o discutăgard, cu catârgiul.Dulgheru-i povesteștegroparului de ea.O știu până și morții!.Tu, numai tu n-o știi!
Precum un călător pe mări departe,sunt printre cei care-s mereu acasă;zilele pline stau la ei pe masă,dar mie, zările de chipuri mi-s bogate.O lume atinge chipul meu atent,la fel ca luna poate, părăsită,ei nu lasă stingher un sentimentşi orice vorbă le e locuită.Lucruri, ce le-am adus din depărtare,pe lângă ale lor îmi par ciudate:ele sunt … Citește mai mult
Țipând amar,Cu șuier ciori spre târg coboară:Va ninge iar –Ferice cine are astăzi țară!.Stai ca-mpietrit,Privești în urma ta: lung drum e!De ce-ai fugitDe iarnă, prostule, în lume?.Pustiu tăcutLa poarta lumii-ți va răspunde!Cel ce-a pierdut,Ce tu-ai pierdut, nu stă niciunde.Stai pal acum,Damnat să pribegești pe geruri,Ca orice fum,Râvnind mereu geroase ceruri.Zbori, păsărea,Cântând ca-ntr-un pustiu! – Nebune,Ia-ți … Citește mai mult