Vară: să fii trei-patru zile
contemporanul rozelor, cu-n jur,
parfumul ce-l împrăștie, pur,
rozariul lor cu-ntredeschise file.
O confidentă, în amurg, nu-n zori,
să-ți faci din cea pe moarte,
ce supraviețui-va-n parte,
în gemele ei surori.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra frumuseții trecătoare a verii și a rozelor, sugerând o meditație asupra efemerității vieții și a supraviețuirii amintirilor. Se conturează ideea de a găsi consolare în frumusețea pe moarte și în moștenirea lăsată.