Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XXXII

Ce zeiță sau zeu
se dăruie-n spațiu
că fața-i mereu
o căutăm cu nesățiu?

Mișcări care umplu
această vale pură
sunt numai un suflu
din vasta-i natură.

Iubește și doarme.
Puternici ai Sesamului,
noi intrăm în trupul său
și dormim în sufletul său.

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea unei divinități feminine omniprezente în natură. Căutarea acestei esențe divine devine o călătorie interioară, un somn în sufletul divinității.

Lasă un comentariu