E destul un mic balcon
peste râu și câțiva cai,
să călătorești mereu –
stând pe loc.
Caii, nu se mișcă, pasc,
râu-i liniștit mereu.
Doar din timp în timp, trecând,
un vapor îl înfioară,
și văzduhul, ca să facă
o mișcare, schimbă locul
unui cal, pe câmp, lăsându-l
tot acolo.
Omul din balcon se-ntoarce
între timp, din drumul lung –
stând pe loc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare și călătorie interioară, sugerând că poți explora lumea și trăi experiențe profunde chiar și stând pe loc. Elementele naturii și ale vieții cotidiene devin puncte de plecare pentru reflecție și introspecție.
