El șterge liniștit toporul,
șoptind un cântec, un crâmpei.
Un rug de junci și de viței
aprinde-n flăcări abatorul.
În prag, un cer de porumbei
și-a-nzăpezit o clipă zborul.
El șterge liniștit toporul,
șoptind un cântec, un crâmpei.
Și cum se uită după ei,
zâmbește lung și alb ca dorul
și sfânt, ca florile de tei.
Șoptind un cântec, un crâmpei
el șterge liniștit toporul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă macabră și totodată poetică, în care un bărbat (pălagiu) se pregătește să sacrifice animale. Versurile evocă un amestec de cruzime și seninătate, sugerând o acceptare fatalistă a morții și a sacrificiului, învăluită într-o atmosferă de nostalgie și dor.