Și maci și garoafe s-au stins,
primește să-ți dau crizanteme.
Le-am smuls de pe-un țărm fără vreme,
le-am rupt dintr-un cer necuprins.
Cu șoaptă ce cântă și geme
din raiul pierdut le-am desprins.
Și maci și garoafe s-au stins,
primește să-ți dau crizanteme.
N-au zâmbet de vechi diademe,
dar poate pe ele mi-am nins
zăpezile mele supreme.
Primește să-ți dau crizanteme,
Și maci și garoafe s-au stins.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și pierdere, în care frumusețea efemeră a florilor (crizantemele) este oferită ca un simbol al amintirilor și al zăpezilor supreme (experiențe de viață). Este un act de a oferi ceva frumos, dar și trist, în contextul inevitabilei treceri a timpului.