Zidim cu-azur pe minereu
și iar se surpă ctitoria.
I-am uns cu lacrimi temelia,
i-am dat surâs de curcubeu.
Când tu, ca să-i hrănim tăria,
te-ngropi în piatra ei, când eu
Zidim cu-azur pe minereu
și iar se surpă ctitoria.
Ba, uneori, muiem mistria
și-n sângele lui Dumnezeu
și răstignim în zid vecia..
Și iar se surpă ctitoria,
zidim cu-azur pe minereu.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a construi ceva durabil, o ctitorie, prin sacrificiu și eforturi repetate, chiar dacă aceasta se dovedește a fi o sarcină imposibilă. Sugerează că eternitatea este atinsă prin sacrificiu, dar eforturile sunt în zadar.