Versuri corectate și adnotate
Așa cum stai,Dreaptă,Cu brațele moiPe pântecul plin,Pari o veche soție de voievodȚinându-ți ctitoria.Și parcă-aud un glasVenind de dincoloDe dispariția materiei:„Noi, Ion și Ioana,Cu puterile noastreAm durat acest sfântCopil,Întru veșnica pomenireA acestui soareȘi-a acestui pământ”.
Zidim cu-azur pe minereuși iar se surpă ctitoria.I-am uns cu lacrimi temelia,i-am dat surâs de curcubeu.Când tu, ca să-i hrănim tăria,te-ngropi în piatra ei, când euZidim cu-azur pe minereuși iar se surpă ctitoria.Ba, uneori, muiem mistriași-n sângele lui Dumnezeuși răstignim în zid vecia..Și iar se surpă ctitoria,zidim cu-azur pe minereu.
Târziu și iarnă –mă voi întoarce acasăla frig la singurătate.Prin zidul galben pendula va bate.În cerul ierniipăsări negre vor duce prin lumevești de la noi –întâlnirea la ziua de-apoi.Orașul – cavouzidindu-ne în iarna și veaculîn golul vremilor noiși noi – anonimii eroi.O, plâns bășcăliemereu între Orient – Occident!Fundătura-i o ctitorienici Orient – nici Occident.