N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Și dacă singur rana nu-ți legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Și dacă-nvii cu cântecul de azi
e c-ai murit cu lacrima de-aseară.
Sensul versurilor
The song explores the concept of duality and the interconnectedness of opposing forces in life. It suggests that joy and sorrow, good and evil, are intertwined, and one cannot exist without the other. Ultimately, it conveys that suffering can lead to growth and a deeper appreciation for life.