Oameni ce abia s-au dezghiocat
din ghemuitul în
pântec. Goi. Inimile plecate nu
în rugăciune ci în contemplare
a pământului din care au ieșit,
ce i-a adăpat cu laptele întunecat
ce construiește os, nu creier.
Cine i-a chemat să umble
în lumina verde, gândurile lor
asupra întunericului? Femeile lor,
ce nu sunt Madone, au prunci
la piept cu înțelepte
răzvrătitele fețe ale lui Cristos
copil într-o pictură de un maestru
florentin. Războinicii pregătesc otravă
cu grija iubirii pentru Sebastianii
săgeților lor. Nu au nici un
Dumnezeu, ci își urmează contradicțiile
unui ritual care ordonă
că viața trebuie să moară ca viața
să aibă voie să continue. Ei poartă flori în plete.
Sensul versurilor
Piesa descrie un popor misterios, conectat profund cu natura și implicat în ritualuri străvechi. Ei trăiesc într-o lume a contradicțiilor, unde viața și moartea sunt interconectate, și își urmează propriile credințe, departe de influențele religioase convenționale. Ei poartă flori în plete ca simbol al ciclului vieții.