Versuri corectate și adnotate
Oameni ce abia s-au dezghiocatdin ghemuitul înpântec. Goi. Inimile plecate nuîn rugăciune ci în contemplarea pământului din care au ieșit,ce i-a adăpat cu laptele întunecatce construiește os, nu creier.Cine i-a chemat să umbleîn lumina verde, gândurile lorasupra întunericului? Femeile lor,ce nu sunt Madone, au pruncila piept cu înțelepterăzvrătitele fețe ale lui Cristoscopil într-o pictură de … Citește mai mult
Cabana cu roze, pentru că aveaRoze. Dacă toate lucrurile ar fi așaDe simple! Era acel locCu vreo douăzeci sau cam așa deCase, toate din roșieCărămidă, cu numele citețLa citit; dar aceasta, poarta eiAcoperită cu mușchi, cu acoperișul ruginitDe licheni. Ai ales-oPentru roze, și nu ai greșit.Era înregistrată în inimaUnei națiuni, și astfel, sigurăDe existența ei … Citește mai mult
Îi văd lucrând în vechi protopopiateLa lumina soarelui, la lumânareOameni venerabili, reverenda lor neagrăUn pic prăfoasă, un pic verdeCu sfânt mucegai. Și totuși craniile lorCocându-se prin atâtea rugăciuni,Răsturnate în același mormântCu bădărani și țărani. N-au lăsat cărți,Memorial al singuraticului lor gândÎn parohii cenușii; ci au scrisPe inimile oamenilor și în mințileTinerilor copii cuvinte sublimePrea iute … Citește mai mult