Puya – Luceafărul

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastra, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mări
răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.
Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se-mple.
Și cât de viu s-aprinde el
În orisicare seară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.
Și pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Țesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.
Refren:
I’m sorry mama
I never meant to hurt you
I never meant to make you cry
But tonight I’m cleaning out my closet
I said I’m sorry mama
I never meant to hurt you
I never meant to make you cry
But tonight I’m cleanin’ out my closet.
Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Patrunde-n casa și în gând
Și viața-mi luminează!
Iar umbra fetei străvezii
E albă ca de ceară –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.
O, vin’! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
– „O, ești frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;.
Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață.”
– „O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!.”
I’m sorry mama
I never meant to hurt you
I never meant to make you cry
But tonight I’m cleaning out my closet
I said I’m sorry mama
I never meant to hurt you
I never meant to make you cry
But tonight I’m cleanin’ out my closet