Versuri corectate și adnotate
XVIII.Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproapeCu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.Erai aici, în suflet. Profilul cunoscutMă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcutDoar să m-aplec în mine puțin, să fi văzutÎnaltă strălucire ce-n lume nu încape.Te-am regăsit aceeași de … Citește mai mult
Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână– şi ştiu că pot – fiinţe-n piatra durămai mult ca mâinile ce le făurăşi care s-or întoarce în ţărână?Efectul stă sub cauza lui pânăînvinge arta tot ce e natură;am proba cea mai bună în sculptură:ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.Deci pot amândurora să dau viaţă,deopotrivă-n piatră şi-n culoare,făptura … Citește mai mult
O întâmplarela fel cu celelalte(puțin mai absurdă)e și moartea noastrăpe care-o acceptămîn cele din urmăpentru că altfel viațanu ne-o putem închipui:și morții doriți într-atâtacu mâna absențeicelei mai pureîși încing în jurul frunțiiatributul imortalității:vecinic dornicsă-și oglindească fațasufletul nostrucere moarteaîn fiece noapte!
Un pictor ne-a făgăduit un tablou.Acum, în New England, am aflat că a murit. Am simțit,la fel ca alte dăți, tristețea pe care o încerci când înțelegică suntem precum un vis. M-am gândit la omul același la tabloul pierdut.(Numai zeii pot făgădui, fiindcă sunt nemuritori.)M-am gândit la un loc dinainte stabilit unde pânzanu va fi … Citește mai mult
A fost odată ca-n povești,A fost ca niciodată,Din rude mari împărătești,O prea frumoasă fată.Și era una la părințiȘi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfințiȘi luna între stele.Din umbra falnicelor bolțiEa pasul și-l îndreaptăLângă fereastra, unde-n colțLuceafărul așteaptă.Privea în zare cum pe mări răsare și străluce,Pe mișcătoarele cărăriCorăbii negre duce.Îl vede azi, îl vede mâni,Astfel … Citește mai mult