Versuri corectate și adnotate
Dacă nu-l vedea Poetul,de sub nori când răsărea,stea ca multe alte steleși Luceafărul era.Dar Poetul într-o searăl-a văzut și dinadinscu-a lui pană solitarăl-a ajuns și l-a atins.Dacă nu-l vedea PoetulDar eu știu: Măria saa venit pe-această lumeașteptat de-această stea.Steaua arde, arde, ardepeste secol și destin:șoaptă de eternitate,floare-amară de pelin.
Luceafăr ce vii de departeȘi vremuri străbați peste vremuri,Ca-n lumile noastre deșarteLuminile blânde să-ți tremuri.Ce patimi te poartă pe cale,Ce doruri te mână prin haos,De nărui luminile talePe lanuri de negru repaos?Așa parcă zice poetulCând noaptea privește la steleȘi intră-ncetul cu-ncetulÎn sufletul candid din ele.„De viu, și tot viu, și tot scapărDin razele mele curate,Eu … Citește mai mult
A fost odată ca-n povești,A fost ca niciodată,Din rude mari împărătești,O prea frumoasă fată.Și era una la părințiȘi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfințiȘi luna între stele.Din umbra falnicelor bolțiEa pasul și-l îndreaptăLângă fereastră, unde-n colțLuceafărul așteaptă.Privea în zare cum pe măriRasare și străluce,Pe mișcătoarele cărăriCorăbii negre duce.Îl vede azi, îl vede mâni,Astfel dorința-i … Citește mai mult
La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, şi nu e.Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmăreşte … Citește mai mult
Înserarea se înclinăȘi-acum toate-n zări se scurg;Sus, în blânda lui luminăStă luceafărul de-amurg.Ce nesigure sunt toate!Cețuri se preling spre culmi,Lacuri doarme-n reflectateAdâncimi cu negrii ulmi.Doar din est ghicesc discreteRazele lunii mijind,Sălcii lungi cu ramuri-pleteAting undele glumind.Jocul umbrei în mișcareTremură-n lună vrăjit,Iar prin ochi trece-o răcoare-nInima ce s-a-mblânzit.
Tu, luceafăr eşti,Prințul din povești.În vis mi-ai apărut,Mi-ai dat primul sărut.Din vis eu tresar,Aștept în zadarȘi nu pot uitaSărutarea ta.Tu vei fi mereu iubirea mea,Frumoasă copilă cu ochi de stea.Stăpână ești pe viața meaȘi lumea întreagă eu ți-o voi da.Stele și luceferi vor cântaÎn noaptea de vis când vei fi a mea.Buzele tale vor chemaLuceafărul … Citește mai mult
Când Luceafărul ajunse să vorbească pe deleteCu Prea Sfântul, să se plângă de iubirea unei fete,Era obosit de moarte, străbătuse cerul totDin pricina oboselii se purta ca un robot.Îi părea că i se spune ceva despre nemurire,Despre dragoste, corăbii, despre a fetelor fire,Să se uite-n jos să vadă cum petrece CatalinaCând în codru pitulată își … Citește mai mult
Invective la adresa unui fost co-director, în ziua când a dispărut revista Luceafărul.Multiscusita minții limbăNu-mi spune clipa năzdrăvanăCe mi te-a scos de mult în cale,Ființă mașteră și vană!Uitat-am ziua și văleatulCe-au înfrățit pe vremi, odată,A mele stihuri de aramăCu proza ta cea nesărată.Iscoditor, cu ochii tulburi,Bicisnic făcător de rele,Te-ai agățat odinioarăDe haina strălucirii mele.Și te-am … Citește mai mult
A fost odată ca-n povești,A fost ca niciodată,Din rude mari împărătești,O prea frumoasă fată.Și era una la părințiȘi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfințiȘi luna între stele.Din umbra falnicelor bolțiEa pasul și-l îndreaptăLângă fereastra, unde-n colțLuceafărul așteaptă.Privea în zare cum pe mări răsare și străluce,Pe mișcătoarele cărăriCorăbii negre duce.Îl vede azi, îl vede mâni,Astfel … Citește mai mult
Departe-n zări, prin ceață, stă luna-nsângerată;Din neguri jucăușe abia se mai cunoașteCâmpia care-adoarme și-ncep să cânte broașteÎn papura de-un tremur de vânt înfiorată.Se-nchid palizii nuferi pe-a apelor oglindăȘi plopi ce stau de strajă, înalți și drepți în zări,Cresc unul lângă altul ca niște arătări;Iar spre tufișuri zborul de licurici colindă.Și buhne deșteptate, cu-aripi ce-abia mai … Citește mai mult