Versuri corectate și adnotate
Dacă nu-l vedea Poetul,de sub nori când răsărea,stea ca multe alte steleși Luceafărul era.Dar Poetul într-o searăl-a văzut și dinadinscu-a lui pană solitarăl-a ajuns și l-a atins.Dacă nu-l vedea PoetulDar eu știu: Măria saa venit pe-această lumeașteptat de-această stea.Steaua arde, arde, ardepeste secol și destin:șoaptă de eternitate,floare-amară de pelin.
Aici departe, dumnezeiește,crescut din moartene-mu-ri-torluceafăr tânărlucefereștese dăruieșteve-ci-ilor. Lumina sfântă, lumina blândă,Și îngeri cântă, și pajuri zbor,și neagră pândăcuțit împlântă.Zeus cuvântămân-tu-itor. Aceeași teamă: portret în ramă.Un om de seamă?Un om de ghips?Măicuța-mamă,strigă-mă-cheamăultima vamă:apo-ca-lips.
Luceafăr ce vii de departeȘi vremuri străbați peste vremuri,Ca-n lumile noastre deșarteLuminile blânde să-ți tremuri.Ce patimi te poartă pe cale,Ce doruri te mână prin haos,De nărui luminile talePe lanuri de negru repaos?Așa parcă zice poetulCând noaptea privește la steleȘi intră-ncetul cu-ncetulÎn sufletul candid din ele.„De viu, și tot viu, și tot scapărDin razele mele curate,Eu … Citește mai mult
Baladă.Luceafărul a răsăritDeasupra câmpului, stingher.Tu sângeri, blânde cavaler,Sufletul meu venit din cer.De sus luceafărul luceaPe-obrajii mei uscați de plâns,Într-un buchet frumos de nea.Tu ai fugit într-un minut,Cu fusta-n mâini, ca la un jocȘi eu fricos mă-nvârt în loc!O, nu mai râde, draga mea!Și mă agăț de nenoroc,Ca un copil de-un felinar,Și-apuc de uși, și-ascult în … Citește mai mult
Aș vrea o lume de povesteȘi tu, zâna mea, să fii,Când zorii urcă fără vesteLa geamul tău în fiecare zi. Aș vrea o noapte de magie,Și un castel doar pentru noi,Ceva ce n-a mai fost să fie,Un bal cu numai doi eroi. Să-ți spun povești pline de șoapteCu feți frumoși, dar și cu zmei,C-un cer … Citește mai mult
S-aud pâraiele cum curgÎn pacea palidei lumine,Se umple valea de amurg,Iar eu mă duc gândind la tine.S-aude clopotul la schit:Merg pustnicii să se închine;Luceafărul a răsărit,Iar eu mă duc gândind la tine.S-aude buciumul în munțiÎnfiorând cu lungi suspineTăcerea codrilor cărunți..Eu mă tot duc gândind la tine.
A fost odată ca-n povești,A fost ca niciodată,Din rude mari împărătești,O prea frumoasă fată.Și era una la părințiȘi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfințiȘi luna între stele.Din umbra falnicelor bolțiEa pasul și-l îndreaptăLângă fereastră, unde-n colțLuceafărul așteaptă.Privea în zare cum pe măriRasare și străluce,Pe mișcătoarele cărăriCorăbii negre duce.Îl vede azi, îl vede mâni,Astfel dorința-i … Citește mai mult
Luceafăr neperecheodată ca-n poveștiîn noua lume vecheîn care carte ești.Luceafăr din poveștin-ai primit, vai, leafaaceleași triste veștiîn chingă-ți pun ceafa.N-ai primit, vai, leafaîn noua lume vechezadarnic fluturi pleteleLuceafăr nepereche.O dată ca-n poveștidacă nu riști, nu ești.Costel Zăgan, Cezeisme II
De la Doină La Luceafărnu mai e nimica teafăr.Și mereu răul urmându-lviața vai o duce vântul.Buletin de vreme reaasta-i țărișoara mea.Scapă-ne Doamne de eascapă-ne Doamne de ea.poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (20 februarie 2013)
Tu ești regina nopțiiȘi steaua diminețiiTu ești cea pe care o iubescTu ești cea pe care n-o s-o cuceresc.Din păcate simplitatea taPentru mine îmi prezintă inferioritateaTu, Cătălina, fată de împăratCare mi-ai descântat odatăAi căzut în păcatȘi ce ai făcut?M-ai pierdut!Așa ți-am spusCu infidelitatea ta, mai bine nu-sȘi să nu renunț a fi un LuceafărCu frica … Citește mai mult