Eu pot ghici în orice murmurare
Subtil contur de glasuri ancestrale
Şi-n licăririle lor muzicale,
Amor pal, o-auroră viitoare!
Şi sufletu-mi şi inima-mi durute
Nu sunt decât un fel de ochi dublat,
Unde-ntr-o zi, sub cerul tulburat,
Vibrează arieta, din alăute!
Să mori de-această moarte-nsingurată
În care, drag amor înfricoşat,
Trec ore noi şi vechi – mers balansat!
Să mori de-această pantă înclinată!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a inevitabilității morții. Iubirea este prezentată într-o lumină umbrită de teamă și suferință, sugerând o luptă interioară cu emoții contradictorii.