Paul Verlaine

Paul Verlaine – Cântecul Bun

de

Acestei cărți în care cântăIubirea să îi fie datSă te găsească azi la pat,Tu, a vieții mele țintă? În clipa binecuvântată,Să fiu gonit de acest rău,Chiar de la căpătâiul tău,Cu dragostea-mi înspăimântată? – Dar dacă după orice furtunăSurâde viitorul iar,Lucit de-un soare de cleștarPe fruntea-n flori ce se-ncunună. Iubire să nădăjduim!Zău, fericiții toți din lumeVor … Citește mai mult

Paul Verlaine – Ariete Uitate (II)

de

Eu pot ghici în orice murmurareSubtil contur de glasuri ancestraleŞi-n licăririle lor muzicale,Amor pal, o-auroră viitoare!Şi sufletu-mi şi inima-mi duruteNu sunt decât un fel de ochi dublat,Unde-ntr-o zi, sub cerul tulburat,Vibrează arieta, din alăute!Să mori de-această moarte-nsinguratăÎn care, drag amor înfricoşat,Trec ore noi şi vechi – mers balansat!Să mori de-această pantă înclinată!

Paul Verlaine – O Cucoană Mare

de

Cu-nuri „să vâre sfinţii-n iad”, să-nfioareSub mantie-un jude! I-s paşii altieri,Vorbeşte-n italiană – cu dinţii-n scânteieri –Şi-n leneşe accente ruseşti legănătoare.Ochi reci, în smalţ cu-albastrul de Prusia-n chemareAprind trufaşa pară-a diamantelor de ger.În luciul pielii, -n sânul hieratic giuvaer,Regină-ori curtezană, de-ar fi să se măsoare, -.Nici Cleopatra-linx, Ninon motana chiar,Nu suie, nu! pe treapta velitului … Citește mai mult

Paul Verlaine – Nevermore

de

Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,Boi nou dă arcurilor tale triumfale;Tămâie grea altarelor de trei parale;Acoperă cu flori prăpastie şi-aş zice:Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!.Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul psalmodia,Zi-i, orgă răguşită, imnuri sunătoare;Îmbătrânitule, dă-ţi fard pe urticare;Ascunde-ţi, zid, sub ţoale brune igrasia;Înalţă-ţi, dascăle, spre Domnul, psalmodia.Sunaţi, voi clopoţei, sunaţi şi clopote!Că visul … Citește mai mult

Paul Verlaine – La Plimbare

de

Firavii pomi şi cerul spălăcit,La noastre haine, parcă tot zâmbesc,Când ele, nonşalante, strălucesc,Plutind ca nişte-aripi, cu-n fâlfâit.Şi apa din bazin se înfioarăDe vântul lin, iar soarele pe-aleiReduce umbra crengilor de tei,Făcând-o albastră, parc-ar sta să moară.Escroci plăcuţi, ibovnice şarmante,De jurăminte, inimi dezlegate,Noi oferim la toţi cu bunătateŞi-amanţii tachinează pe amante.A căror mâini subtile ştiu oricumSă … Citește mai mult

Paul Verlaine – Cântec de Toamnă

de

Prelungi fioriCurg din vioriAutumnale,Melancolii,MonotoniiȘi jale.Cu chipul tras,Fără de glas,Când ora sună,Îmi vin în minteVremi dinainteSă mă răpună.Și mă tot duc,Pe vânt apucIar el mă poartăDin loc în loc,Cum poartă-n jocO frunză moartă.

Paul Verlaine – Amurg

de

Amurgul arunca cea din urmă parăŞi-un vânt mişca lin nuferii de ceară.Uriaşii nuferi cu feţe ofilite,Lucind printre stuhuri pe ape-adormite.Eu rătăceam singur, plimbându-mi necazulSub plete de sălcii ce-mprejmuiau iazulPeste care ceaţa-nchipuia o mareDeznădăjduita, albă arătare,Şi unindu-mi plânsul cu-al larilor vaierCe bătând din aripi se chemau prin aer,Printre sălcii triste, unde singuraticÎmi plimbam necazul, când giulgiul … Citește mai mult

Paul Verlaine – Arta Poetică

de

Ci numai muzica s-o desmierzi.Precumpănească, deci, vers impar,Mai vag în aer, fără habar,Ușure ce-i, tot ușor îl pierzi.Nu te-avânta cuvântul să-l alegiDe nu ți-e arma puțin dispreț:Cântul de-i tern e cel mai de preț;Precisu-i nepresis: privilegi.Priviri ascunse după-un voal,Ziua ce tremură-n amiezi,Stelele limpezi care le veziÎn cerul serii, autumnal!Că numai Nuanța e de folos.Iată Culoarea. … Citește mai mult

Paul Verlaine – Cântecul Molcum

de

Ascultă cântecul molcumCe plânge doar ca să îi placă:Discret şi fără de bulboacăPârâu pe muşchi, pe lângă drum. Ăst glas l-ai ştiut (ţi-a fost şi drag?)Dar azi de-un văl e-acoperit,Ca văduva păianjenitŞi mândru tot ca ea-n vileag. În cuta lui tăinuitoareDe-al toamnei vânt des fremătatăMiratei inimi îi aratăTot adevărul, ca pe-un soare. Şi spune, glasul … Citește mai mult