Versuri corectate și adnotate
Vântul în câmpieÎşi ţine răsuflarea.–Este tandra lâncezeală,‘Ndrăgostita oboseală,Toţi fiorii din pădureCu îmbrăţişări bolnave,Corul vocilor firave,Printre ramurile sure.O, plăpândul freamăt rece!Ciripind, şoptind, el treceCa strigarea cea plăcutăCe iarba, mişcând, o scoate.Va spune-al pietrelor toateZbucium, sub apa tăcută.Sufletul tânguitor,În plânsul adormitor,E al nostru, aşa-i oare?E al meu, e şi al tău,Răspândind umilul săuChin, prin calda serii boare.
Eu pot ghici în orice murmurareSubtil contur de glasuri ancestraleŞi-n licăririle lor muzicale,Amor pal, o-auroră viitoare!Şi sufletu-mi şi inima-mi duruteNu sunt decât un fel de ochi dublat,Unde-ntr-o zi, sub cerul tulburat,Vibrează arieta, din alăute!Să mori de-această moarte-nsinguratăÎn care, drag amor înfricoşat,Trec ore noi şi vechi – mers balansat!Să mori de-această pantă înclinată!
E necesar, vedeți voi, să fim iertători.Doar astfel, vom fi fericiți și visătoriȘi, dacă-n viață-s clipe grele uneori,Noi, cel puțin, vom fi – așa-i? – doar plângători.S-adăugăm noi, suflete îngemănate,La jurăminte vagi, gust dulce, pueril,De-a merge, de femei și de bărbați, departe.Uitarea răcoroasă ne va fi exil!Să fim ca doi copii, ca două fete mici,Deloc … Citește mai mult
Sunet vesel, inoportun,Al unui clavecin sonor(Petrus Borel).Pianul ce-l sărută o mică mână finăAbia mai străluşeşte-n al serii violet,Pe când, cu o foşnire, ca de aripă, lină,Fermecător, un aer subtil ca un regret,Aproape cu sfială, mai stăruie discretÎn sala parfumată de blânda Ei lumină.Ce vrea să-nsemne-această subită legănareCe paşnic îmi alintă ființa mea învinsă?Ce vrei tu … Citește mai mult