Dure rodii-ntredeschise,
Boabelor exces cedând,
Suverane-s frunți de gând
Ce se sparg de-atâtea vise.
Dacă sorii mii și mii
Ce au fost ca să vă pască
V-au făcut să vă plesnească
Rubiniile chilii.
Și-aurul uscat al coajei
Sub imboldul dur al vrajei
Crapă-n geme roșii roi,.
Luminoasa-vă făptură
Face vis închisă-n noi
Tainică arhitectură.
Sensul versurilor
The poem reflects on the beauty and fragility of pomegranates, using them as a metaphor for dreams and the hidden architecture of inner visions. The imagery evokes a sense of wonder and the transient nature of beauty.