M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă..
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de plictis și dezamăgire față de plăcerile vieții, chiar și față de frumusețea naturii. Vorbitorul se simte copleșit de intensitatea emoțiilor și se resemnează în fața unei bucurii care, în cele din urmă, devine monotonă.