Elegie.
Urâtul mă priveghează,
tristeții mele îi stai strajă tu
cu râsurile tale lăutare.
Lacrimilor mele
o cucuvea guralivă le ține isonul.
Ea, nesuferita,
știe că în curând va sosi
tainica,
de soroc plinitoarea,
despărțitoarea de toate,
cea din urmă nuntă a mea.
O, și ce mult,
și ce viu,
să mai fiu,
aș mai vrea!
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of sadness and longing in the face of impending death. The speaker is watched over by ugliness and accompanied by the sounds of sorrow, aware that death, the final separation, is near. Despite this, there is a strong desire to continue living and experiencing life.