Critica poeziei
de Paul Eluard.
Vâlvoarea a trezit din somn pădurea,
Trunchiurile, inimile, mâinile, frunzele
Și fericirea strânsă-ntr-un buchet,
Topit într-o dulceață ușoară, amețitoare.
O pădure deasă de prieteni
Ce-a răsărit în jurul verzilor fântâni
Ale acestui soare-alintător
Țâșnind spre ceruri din butucii-aprinși.
Garcia Lorca a fost ucis.
Cămin adăpostind o vorbă numai
Și buze-mpreunate spre-a ține-n ele viața,
Un prunc lipsit de lacrimi,
În ochii lui asemeni apei care se pierde în pământ
Lumina viitorului
Se-adună strop cu strop
Și umple omul
Până la pleoapele lui străvezii.
Saint-Pol-Roux a fost ucis
Iar fiica lui supusă la tortură.
Oraș înghețat, cu asemănătoarea ascunzișuri,
În care eu visez un rod în floare,
Visez la ceru-ntreg, visez pământul
Cum aș visa fecioare dezvelite,
Prinse-ntr-o horă fără de sfârșit –
Voi sterpe pietre, ziduri lipsite de ecou,
Vă ocolesc acuma cu un zâmbet.
Decour a fost ucis.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus poeților uciși și o celebrare a rezistenței prin artă. Versurile evocă un sentiment de pierdere și durere, dar și o speranță în viitor și o determinare de a continua să viseze și să creeze, în ciuda opresiunii.