Paul Eluard

Paul Eluard – Critica Poeziei

de

Critica poezieide Paul Eluard. Vâlvoarea a trezit din somn pădurea,Trunchiurile, inimile, mâinile, frunzeleȘi fericirea strânsă-ntr-un buchet,Topit într-o dulceață ușoară, amețitoare.O pădure deasă de prieteniCe-a răsărit în jurul verzilor fântâniAle acestui soare-alintătorȚâșnind spre ceruri din butucii-aprinși. Garcia Lorca a fost ucis.Cămin adăpostind o vorbă numaiȘi buze-mpreunate spre-a ține-n ele viața,Un prunc lipsit de lacrimi,În ochii lui … Citește mai mult

Paul Eluard – Oglinda Unei Clipe

de

Risipește ziua,Le arată oamenilor instantaneele aparenței,Elimină posibilitatea oamenilor de-a fi distrași,Dură ca piatra,Piatra informă,Piatra mișcării și-a privirii,Strălucirea sa despică armuri și măști,Ceea ce-a luase mâna vrea să ia forma mâinii,Ceea ce fusese înțeles nu mai există,Se confundase pasărea cu vântul,Văzduhul cu-adevărul său,Omul cu veritatea lui.El espejo de un instantede Paul Eluard.Disipa el día,Muestra a los … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Lui Paul Eluard

de

Vii de departe-aici, în astă seară,de primăvară-a Sudului, cu frunteaîncinsă de lumina definitivă ceai șlefuit-o, zi de zi, tu însuți,desăvârșind-o azi, cu moartea ta.Eu te-am zărit, tu, spic frumos din Franța,în noaptea de octombre,când Libertatea încă nu zăceastrivită sub o lume în ruine,și-n versurile tale de iubire,în simplul grai al visurilor talenu se-așternuse încă pe … Citește mai mult

Paul Eluard – Absente

de

Deșarta voluptate și sărmanul misterDe-a nu fi văzut.Te știu, culoare a copacilor și-a orașelorE între noi obișnuita transparențăDintre privirile scăpărătoare.Ea se rostogolește pe pietreAșa cum se leagănă apa.De-o parte a inimii mele fecioare se-ntunecă,De cealaltă parte mângâietoarea mână se-așazăpe coapsa colinelorCurba unui fir de apă dezlănțuie această cădere,Această-nvălmășire de oglinzi.Lumini de precizie, nici nu clipesc … Citește mai mult

Paul Eluard – La Primul Cuvânt Senin

de

La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii taleDrumul greoi dispareTotul începe din nouFloarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopţiiMâini înceţoşate de stângăcieMâini de copilOchi ce se-nalţă spre faţa ta şi e zi pe pământCea dintâi tinereţe sfârşităDoar desfătareaVatră-a pământului vatră de miresme şi rouăFără vârste fără temeiuri şi legăturiUitare fără de umbră.

Nicolas Guillen – Paul Eluard

de

Din Eluard, în mintea mea-s viipura privire, chipul său gravşi acel fel – între sever şi suav –de a vorbi.Ne-am dus să-l căutăm când soarele răsare–Şi el plecase de-acasă….O bruscă plecarefără au revoir, fără adio, fără batistă, nezgomotoasă.Unde-a plecat? Cine să ştie?Cine-o să poată şti?(Oh, pura pivire, chipul său gravŞi acel fel – între sever … Citește mai mult