E-n seara când te pregătești de drum,
pe la chindii,
când părăsești de tot această lume.
Gându-și desprinde cortul din păienjeniș,
și inima își uită de ce se-nfricoșase.
Pelerinul își părăsește-n pustie sălașul
ce va fi în curând îngropat în nisip
și calea și-o urmează în marea liniște-a nopții,
călăuzind de tainice stele.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul despărțirii de viață, văzut ca o călătorie spirituală către necunoscut. Imaginea pelerinului care își părăsește sălașul sugerează renunțarea la cele lumești și acceptarea destinului.