Convorbiri. Aprilie.
Lăstuni albaștri, înveliți în miere,
Urnesc steluțe mici, în cercuri de lumină,
Crenguțe învelite-n coji de mere,
Aduc un râs de spiriduș și zvonul de grădină.
Grăbite furnicuțe colorate,
Albine moi cu ace de smarald,
Bondari cu aripi creponate,
Rățuște îmbrăcate-n boi de fard,
Intrate-s toate-n hora pentru tine,
Sălaș grăbit adulmecând din sine.
Aceleiași fantasme ne dedăm,
Învăluiți de rostul adăpost,
Prigorii-nfipte-n zări diamantine,
Păcătuim în zilele de post.
Ce farmec lin cu vintre colorate,
Cât verde îndrăcit pe coame moi,
Cum cântă-n curcubee tot ce-n noi
Învață aburii pământului și-și zbate
Orgoliile priponite prin trifoi.
Și-n ochi de spaime, blândule Daimon,
În crupele de mânze-n viers zbicite,
Acelorași fantasme ne dedăm,
Tu multele-mi iertări, eu rarele-ți ispite.
Sensul versurilor
Piesa este o dedicație lirică, evocând imagini idilice ale naturii în timpul primăverii. Versurile explorează frumusețea efemeră și inocența, dar și o melancolie subtilă legată de efemeritatea momentului.