Palaghia Eduard Filip – Colegilor Cenacliști

Autorul meu juridic, optzecist, se vede bine,M-a-nvățat la vremuri fineȘi la mirul calm de nard.Autoarea mea plăpândă,Ca o floare din ierbar,Mi-a dat zbucium de amnar,Și privire gureș-blândă.Autorii ce-s colegi,Îmbrăcați în sârg de rimă,Înfloresc versuri-pribegi,Cu arome de cătină.Fiecare dintre toți,Copilit, dar nu cum via,Cată către strănepoți,Clipocind de-a poezia.

Palaghia Eduard Filip – Seismograf

Poeții se îndrăgostesc sonor,Absurd, infam și cataclismic,Sunt epicentre-n cord seismic,Copii cu aere de-actor.Actorii se îndrăgostesc pe scenă,Recită, mângâie, se răsucesc,Se-nvăluie în nori, înmuguresc,Zâmbesc cu mâna pe sirenă.Sirenele se-ndrăgostesc de marinari,Îi urmăresc, le cântă în siaj,Confetti de lumină-ntr-un machiajÎnfășurat pe chipuri de corsari.Corsarii sunt poeții mărilor profunde,Sălbăticiți, calini și arboricoli,Un pic vioi, un pic ridicoli,Zâmbind infernului … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Hrist Bucolic

În fiecare zi din Înviere,Murit-am ca un vierme de mătase.Sunt fluturele ce-l pictați pe case.Învinsă-i iarna ce-o-nvrăjbiți prin sere.În fiecare noapte de Armindeni,Înpelinat de vinul de pripas,Dau ghes lăutelor de cvasȘi tuturor mi-e pretutindeni.Amiezelor de paști ce-nmuguresc de soare,Lăutelor de gând ce ghes își dau de-a-rândul,Le semețesc pripasuri din de-a gândul.Și Înviez când mergeți la … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Regăsire

De-ai să renunți la Taină, te vei izbi orbeșteDe fiecare zid. Tu, Sisif-făr’ de-nume!Îți vei iți prin strane, din IHTIUS, din Pește,Întreagă-ți Răstignirea ce nu te împlinește.De-ai să renunți la locul, în care-ți dorm strămoșii,Învins de-un demon hâd, al zărilor năimite,Lăsa-vei dinapoia-ți Edenuri ologiteȘi-ți va struni drumeagul… infernul. Nu coloșii!.De ai să-ți uiți Părinții, sau … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – La Colindat

„Am vânat o nevăstuică! ”Strigă ochii mei spre cer,când degust, încet, o țuicăprintre boabe de piper.„Leru-i ler” se-aude-afarăHait! La naiba, iar e seară.Iar apar dintre stihiicete-albastre de copii,plimbători de urşi şi stelepeste gândurile mele,iar eu sunt răpus de iele..Nu-i nimic. „Noroc, băiete! ”Strig prin noapte.. unei fetecare râde cristalinca un şarpe cu venin,căci şi ea, … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Şisturi

Bordeiul meu musteşte pe ruguri de bazalt,întrepătruns de zvâcnet şi de priviri piezişe,Domniţe-aleargă bete prin norii de asfaltşi le adastă boiul cu umbre prin cornişe. Mai nasc biserici prinse în năluciri de piatră,zidind altare aspre din necuvinte-nguste,mă încovoi şi tremur sub solzii de mangustece-adăpostesc în strune mirările-mi de şatră… Şi-n peisajul rece, prin turma de … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Demers Posesiv

Azi vreau să fug înlănțuitcu gândul nerostit, ca de-o povară,să mă trezesc abțiguitde tine, sărutându-te pe-o nară.Să-nsămânțez un câmp de flori dibaceîn care să te-ascund,eu, biet bondarce aripile își desfacespre-a fi apoi vârât în insectar.Am gânduri mari, iubito!Însă viața.. mă mai blazează uneori.Deci când te strig : “Măi, aiurito! ”să pleci venind cu meteori.Ce stare-i … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Înstrăinare

Aceasta ar putea fi noapteaîn care, cu bună ştiinţă, ai rănit îngeritransformându-i în copii sceptici,cu inima verde, cât o livadă.Aceasta este noaptea tăcerilorcu tumult incestuos,acelea în care jumătăţile de omcomandă porţii duble,cu ochi glazuraţi,de o înspăimântătoare adâncime.Ar fi putut fi o noaptecu miros de pâine,nu cea a menestrelului cu suflet de ceas,înghiţitor de orhideeîn zgomot … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Croitorul de Grădini

În zori am reflectat la floarea de cireșși am simțit depresii de polen prin nări,mi-am alungat uimirile zglobii sub preșși-am lins cu ochii purpura din mări.Eram cumva.. eram străin pe ape moiși cufundarea-mi devenea ecluzămă ridica-nspre zările cu caprifoilăsându-mi pe retină așchii de meduză.Spre prânz, când gândul meu fugea cu tine,licoare tulbure din insule de-albastru,mi-am … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Epitaf la Crucea unui Înger

Cu toții-mi vor năimi prin cumpeni NemurireaCu gânduri de prihană, cu lumânări de-albine.În crucea nopții aspre, când mi-am murit din mine,Am dezvelit prigorii prin tot ce-mi fuse firea.S-au dedulcit la lespezi, groparilor dând piatră,Mici lefegii de-opal printre sardanapalii,Zvâcneau iconostasuri înfipte în vitraliiȘi nimănuia ghesul – cel câine ce nu latră!.S-au înfruptat de-ofrande strigoii lumii vechi,Au … Citește mai mult