Ion Caraion – Trib XXXI
Toată ziua alerga prin fânețe / Pletele ei legănau vântul / Toată noaptea visa cântece … →
Toată ziua alerga prin fânețe / Pletele ei legănau vântul / Toată noaptea visa cântece … →
Sperie-te! Sperie-te! / În infern s-au întins pânzele. / Tăunii ardeau parcă ar fi fost … →
Tu ai sânii păroși ca fumul / Picioarele tale-s ca movilele / De ciulini ai … →
Către-apus de apus, începe Pontul / cimitirelor marine: Euxin. / Amfore de umbră. Popândăi. Destin … →
Ne depărtăm… În noi destinul sună – grav metal / cu tot ecoul înăuntru: cancer. … →
Poate arborii și păsările, / poate lucrurile, / noi nu suntem liberi. / Poate arborii … →
Capetele aducerii-aminte / Pe cuvinte – iarnă. Pe prag – sânge de scorpie / Lumina … →
O, cât n-aș da s-ating în pura vale-a / desăvârșirii, timpul ca pe-o rană / … →
Un contur / Ciudat pe câmpia de cârpă / Luau toate și totul în jur. … →
Ne ies caucazii înainte rostogoliți, uriași, întărâtați. / Cazematele sunt puse să iscodească – broaște … →