Ion Caraion – Sărbătoarea Neagră
Prin parc erau oameni spânzurați. / Frunzelor, din ce cântec sunați? / Vasta luminii dimineață … →
Prin parc erau oameni spânzurați. / Frunzelor, din ce cântec sunați? / Vasta luminii dimineață … →
Mistuite resturi de zeu / ne-aromaseră fantastic odaia. / Și cățelul se mira în gând, … →
Un alb, un alb a mâncat sânii unei negrese / plec fără pereți / pe … →
Iarba desfătată în broaște / Păianjenii bijuterii veninoase / Arbori îmbibați de muzică / Stătea … →
Va veni o zi în care știu / c-am să fug de mine, și-am să … →
Taina noastră se întâmpla înlăuntrul / unei poroase încăperi care absorbea / (erau legumele sale) … →
Acoperișul în stare de șopârlă / dispăru prin ieșirea la mare și intrarea la apă … →
În plapuma cu păsări vechi: melancolie și urechi. / Vremii, spre a nu le pierde, … →
Singură-n pădurea de / pini o față își piaptănă părul / în care o să-și … →
Păru-aprins rostogolit pe spate / mă-ajungea la glezne ca o apă. / L-astrucam pizmașă, călcam … →