Toată ziua alerga prin fânețe
Pletele ei legănau vântul
Toată noaptea visa cântece
Pulpele ei miroseau a flori
Toate apele i se oglindeau în ochi
Mersul ei foșnea ca ploile
Toată vara aduna soare
Cântecele ei adiau a stele
Toate cuvintele o strigau pe ea
Strigătele ei revărsau zorii
Toate femeile îi dușmăneau staturile
Dormea în brațele mele
Toți bărbații îi despleteau sufletul
Poți opri timpul și drumul?
Tuturor clipelor le săruta înlocuirile
Aveau sânii de-o climă sălbatică
Tuturor ciulinilor le-a adormit sălbăticiunea
Trupul i s-a desfăcut ca o mineralogie
S-a trezit în destinul meu, i-mprăștiam cuvintele
Și ni s-au umplut ochii de înfrângere
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura și o poveste de iubire intensă, dar marcată de un sentiment de inevitabilitate și poate de pierdere. Versurile evocă imagini puternice ale naturii și ale corpului, sugerând o fuziune între cele două.