Ion Caraion – Cota 117
A-nțepenit c-un șold zdrelit… Dar cât a / stat așa, nu știe… Simte cald în … →
A-nțepenit c-un șold zdrelit… Dar cât a / stat așa, nu știe… Simte cald în … →
Marioneta mea, / vino de te joacă-n perdea. / Aveai o piele caldă și moale … →
Satul pustiu ca o rămășiță de la început / se scarpină-n cap cu lumini junghiate; … →
Ascuțite de lăstuni peste irugi, / odaia toată freamătă și-adulmec, / Iuțeala crudă-a cojilor de … →
Visă. Totul era vâscos. / Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur. / Cleioase, apele somnului. … →
Un ochi mare ca o smochină fanată / Schelete la rând răsărite-n viitorul / Dublului … →
Cu pas de-armăsar / plimbat sub stele / Ososul mădular / al orii mele. / … →
Seara plecase ca un iepure prin pădure / ca o vechime cu soarele-n plisc, / … →
Seniorii umbrei născocesc soarele, un soare corupt / Veacuri de stele pe prundul apei, veacuri … →
Domnul cântă la clavir, / doamna roade glaspapir. / De la Abel până la Kant, … →