Ion Caraion – Ai Pielea Lunecoasă
Ai pielea lunecoasă și grea și granulată / și limpede și castă și liberă ca … →
Ai pielea lunecoasă și grea și granulată / și limpede și castă și liberă ca … →
Drumu-njură. / Înjură și urcă pripoarele. / Ca de doaga unei cofe, / S-a izbit … →
Pârâul oglindește-n sine cerul / ori frunzele pădurii de cerneală. / Paragina aceea ireală / … →
În prăpastie suntem. / Noaptea este. / Arborii își întorc frunzele / după sunet. / … →
Aproapele uitării / scurtează munții și lungește apele. / Pasăre de pagubă, tu porți / … →
Atâta frunzărie de aur și meduze / întârziată-n carnea bacantelor la hanuri… / Ne-au răgușit … →
– Ia-ți umărul meu și te fă albastră! / – Na-ți ochii-mi prin care-alergai / … →
Două păsări de țiglă îmi năvăliră în somn: / „Te caută noaptea Poteră Domn! ” … →
Trec anii ca niște măgari, / Copiii s-au făcut mari – / ici un homuncul, … →
La lumina stinsă, au căzut corpuri… / Chipuri nemaiîntâlnite vreodată în vis. / Cineva din … →