Visă. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă
și de-argint.
Gesturi. Sânge. Vorbe.
Într-adevăr, de unde n-am plecat?
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a originii, într-un cadru oniric și melancolic. Naratorul se află într-o stare de confuzie, unde trecutul și prezentul se amestecă, iar sentimentul de apartenență este incert.