Ion Păun-Pincio – În Urma Despărțirii
Mâhnit stă vestejitul crâng / Și chinuit de vânt suspină; / Sub streșini presure se … →
Mâhnit stă vestejitul crâng / Și chinuit de vânt suspină; / Sub streșini presure se … →
Ce dulce e scânteia ce mi-ai aprins în piept! / Cum inima-mi tresare spre tine … →
Se lasă toamna tristă de parcă-i ce din urmă… / Și-n galbenă lumină, ca-n jurul … →
Universul divino-material. / Când totul a fost gata şi-ai văzut, / că Universul mort şi … →
Ești stea fără lumină. / Trup, fără Dumnezeu, ești stea fără lumină, / răpită în … →
Revelație. / Din sângele scurs, Viața revine în trup / prin misterioase artere, / unitățile … →
Nepăsător la suflet când mă uit. / A sufletelor zbatere și umbră / mi-e inutil … →
O nouă biblie ți-am pus pe masă. / Din spaimele prea lungilor tăceri / furii … →
Nu cerul este cel din urmă loc / în care existați. / Eu nu previn … →
Pești, sirene, maimuțe. / Prin toate ai trecut, când le purtai cu trupul, / vii … →