Revelație.
Din sângele scurs, Viața revine în trup
prin misterioase artere,
unitățile divine, din noi, nu se rup,
reintegrându-se după anumite repere.
Pe Terra, Viața își are sediul în trupul uman
și-n spațiul indus prin care trece,
în mod straniu, în urmă cu mai bine de un an,
am asistat și eu la ce se petrece.
În lumea ce părea pierdută în cer;
nu știu cât e de clar sau vag reper
faptul că am văzut atunci
un Dumnezeu venind ca un șomer.
din trupul meu, târându-se pe brânci
prin sângele ce îmi curgea din nări.
S-au contopit în mine depărtări,
fiindcă în cheagul ce îl contura
vedeam țâșnind lumina altei zări,
pe chipul Lui, ce vag o aprindea;
În universul meu, ateu, deci nedivin,
atuncea sângele cu vin s-a contopit
căci iată-mă, ajuns de Dumnezeu,
la mai puțin de un pas, ca Prometeu!
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență mistică profundă în care naratorul are o revelație divină. Prin sânge și suferință, el ajunge la o înțelegere a unității dintre uman și divin, simțind prezența lui Dumnezeu în propria sa ființă.