Ioan Silvan – O Nouă Biblie Ți-Am Pus Pe Masă

O nouă biblie ți-am pus pe masă.
Din spaimele prea lungilor tăceri
furii mocnind, ascuns între latente stări,
amplifică teroarea neașteptatei lupte,
prin creșterea sonorei anunțări
a iminenței vechilor seducții
ce ar putea ucide-n conservare,
deci, ele, ca lumină vorbitoare
sticleau printre cuvinte mute, anunțându-și
definitiva instalare în spiritul comun.
Dar dincolo, ca la un pol opus,
prin noua vrajă luminau mai tare
mirajele rebelelor divine,
ce-și impuneau să nu mai doarmă-n sine
ci spiritului viu să-i facă semne
cu un fel de viscole trecând prin ochi,
mai mult sau mai puțin nedumerite
de flăcările Vieții care curg
căldura colopotelor în amurg.
Astfel, abia în pura încrâncenare,
din laturile sensului divin
m-am dezlegat de timp și de visare
și am hotărât cu cine vreau să țin,
considerând că totuși, vamă firii,
nu pot plăti cu ce am pe retine
ținând lucrarea Creatorului în mine.
Marcat de această mare-ncrâncenare,
o nouă biblie ți-am pus pe masă,
iar astăzi, la întoarcerea acasă
continuu văd, dumnezeire în sine!

Sensul versurilor

Piesa explorează o transformare spirituală profundă, o revelație personală care aduce cu sine o nouă perspectivă asupra vieții și a divinității. Vorbitorul se desprinde de vechile constrângeri și alege să urmeze un nou drum, ghidat de propria sa înțelegere a lumii.

Lasă un comentariu