Michelangelo – 192
De-i drept, cum e, că sufletul trăiește / după ce-a fost de trup să se … →
De-i drept, cum e, că sufletul trăiește / după ce-a fost de trup să se … →
Odată para mea ardea și-n gheață, / Acum e gheață tot ce-mi era pară, / … →
Sub genele frumoase / Amor puterea-și scoase, / când sfidez arcu-i: în amurgul vieții. / … →
Azi singulara-i nouă strălucire / în cer, și nu-ntr-a lumii mișelie / (i-a spus braț … →
Râd florile ghirlandei pe-ntrecute / În părul auriu, și-ncununându-l / Își despletesc vioi spre frunte … →
Nimic, afară de-ale mele arme, / nu-mi poate apăra iubitul lucru; / și spada, cât … →
– Văd adevărul frumuseții oare / cu ochii mei, Amor, te rog răspunde, / sau … →
Nu altfel decât mine se îndreaptă, / cu greu lăsând să-l poarte, / târâtul către … →
Scăpând de-nrobitoarea mea povară, / desprinsă de lume inima sătulă / și vin la Tine, … →
Frumusețea ce pe mii îi împresoară / cu flăcările-avide-i / povara ce ucide, / dar … →