Michelangelo – 117
Frumosul în ființă / aduce o dorință / de Dumnezeu cel mare; / așa e … →
Frumosul în ființă / aduce o dorință / de Dumnezeu cel mare; / așa e … →
Râd florile ghirlandei pe-ntrecute / În părul auriu, și-ncununându-l / Își despletesc vioi spre frunte … →
Mii de mijloace sufletul încearcă, / mult abătut din vechea lui cărare, / și-n van … →
Faima nu are nevoie de epitafuri; nici nu împing, nici / nu trag, pentru că … →
Ieșit din ani și ore, mă tem foarte / de reîntoarcerea la viață; simt că … →
Nu aflu zbuciumării mele alte / pricini decât uitatele păcate, / dar cunoscute milei nesecate, … →
Mă văd al Tău și-ndemnul îmi sporește / spre cerul drag al izvodirii mele; / … →
Papuci și zahăr, torte – daruri grele, / de mai socoți și-un vin ce te … →
Redă-mi în suflet clocot orb de ape / şi chipului virtutea ca să pară / … →
Ciocanu-mi aspru, grosolana daltă / sculptează omenească-nfățișare / dar pietrei viață-i dă artistul care / … →