Orinoco, lasă-mă iar pe malurile tale
ca pe vremea când ora nu avea nicio oră:
lasă-mă să umblu gol ca atunci
să intru în tenebrele tale botezătoare.
Orinoco, în apele tale stacojii,
lasă-mă în apele tale să mă arunc cu pumnii
strânși ca și cum aș plonja în maternitatea ta,
în curentul tău de fluviu al raselor, patrie a rădăcinilor,
uriașul tău mormăit, lama ta sălbatică
sunt de acolo de unde vin și eu, de pe înaltele
și săracele înălțimi, dintr-un secret
ca un sânge, dintr-o tăcută
mamă de argilă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de întoarcere la origini și o căutare a identității personale prin intermediul naturii, simbolizată de râul Orinoco. Naratorul își dorește o reconectare profundă cu locul de unde provine, văzând în râu o sursă de purificare și maternitate.