Privește cedrul mândru: atâtea brațe are!
Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.
Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii.
Sensul versurilor
Piesa celebrează natura și modul în care aceasta, în tăcere și lumină, își împlinește menirea. Cedrul, cu multele sale brațe, nu cerșește, ci adună soare, iar florile vorbesc limbajul universal al tăcerii și al luminii.