Khayyam cosea la cortul filosofiei. Dar
Căzu în creuzetul mâhnirii. Și-atunci fumul
Fu spulberat de Parce în patru vânturi. Scrumul
L-a dat pe mai nimica un negustor avar.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității vieții și a inevitabilității morții, folosind metafore puternice pentru a ilustra cum chiar și eforturile filosofice pot fi reduse la nimic în fața destinului. Sugerează o pierdere a sensului și o devalorizare a existenței.